8:04 , seara monotona de luni . Sentimente, ganduri, amintiri ma apasa, imi patrund incetul cu incetul in suflet, in minte si realizez ca schimbarea a ocupat un loc important de-a lungul ultimelor luni . Am cunoscut persoane noi , m-am atasat de ele si intr-un final am ajuns sa le pierd ... Realitatea m-a lovit exact cand ma asteptam mai putin si exact cand uitasem ca mai exista o lume reala , ca mai poti suferi , ca mai poti fii ranit . M-am trezit cu lacrimi in ochi , nemaiputand simtii ceva . Renuntasem la a mai incerca , la a mai spera. Pentru ce ? Pentru cine ? Oare nu meritam ceva mai bun ? Dar nu e usor sa te obisnuiesti cu ideea aceasta ... Si stii ca iti va fii dor de voi , de tine si de el . Optimismul, increderea dispar si pur si simplu ramai gol , o voce strigand in tine : '' Hey stupid , you'll be fine ! '' . Vag auzi un sunet ascutit , dar locul este necunoscut , ireal chiar. Ramai nemiscat , zgomotul inceteaza ,apoi iar se aude ... nu esti intr-un film de groaza , este doar interiorul tau , interiorul tau care acum pune capat , incetul cu incetul unei alte etape , unei alte povesti din viata ta de adolescent.
''All at once we were madly, hopelessly in love .''
